De astazi ….

Dupa o oarecare perioada de convietuire, sotul ii spune intr-o zi sotiei care era deja suparata datorita faptului ca acesta nu o ajuta si o sprijina suficient in activitatile pe care aceasta le are de facut zilnic:

« Asta sunt eu … cu neglijentele mele … Ce sa fac?… Nu am cum sa ma schimb »

Suparata sotia, pentru a nu stiu cata oara primind aceasta replica se inchide din nou in ea si isi continua rutina.

Intr-un dialog interior isi repeta tot  ce si-ar dori sa ii spuna sotului sau; toate nemultumirile, toate neclaritatile si tot ce simte.  Isi tot promite ca asta e ultima data cand accepta toate acestea si ca urmatoarea data o sa ia atitudine si o sa clarifice aceasta situatie pentru totdeauna. Pana atunci insa, isi pregateste in minte discursul de gratie si de femeie puternica si cu atitudine.

« Nu mai e nevoie sa te schimbi. E destul. Ramai asa cum esti doar ca eu nu mai sunt dispusa sa accept toate acestea. Multumesc pentru lectia ce mi-ai dat-o azi. Sunt un om puternic si stiu ce imi doresc de la viata mea. De aceea, nu merit nici neglijentele si nici vorbele de schimbare. Incepand de astazi vreau sa vad aceasta schimbare.  Merit mai mult decat vorbe. Merit sa vad ca esti langa mine si atunci cand eu nu sunt bine cu mine si mai cad sau sunt slaba.

Oare eu de ce nu te neglijez atunci cand tu ai nevoie sa expui cuiva problemele survenite la servici sau orice apare pe parcursul zilei? Oare eu cum pot sa pun mana pe telefon si sa te sun sa iti spun ca ma gandesc la tine sau ca imi lipsesti? De ce ai impresia ca eu nu am nevoie sa aud toate astea? Nu spun ca nu o faci deloc dar totusi sunt lucruri care se fac constant nu doar atunci cand treci toate limitele necajindi-ma zilnic.

De astazi nu ma multumesc cu firimituri.

De astazi vreau mai mult fiindca imi cunosc valoarea mea de om si ma respect. Astfel, o sa te accept langa mine doar atat timp cand sunt si eu fericita.

De astazi vreau sa fim mai uniti si toate lucrurile sa fie reciproce.

De astazi incetez sa mai fac compromisuri si vreau sa imi cer dreptul la a fi tratata cu intelegere, respect, bucurie, etc. »

Aceasta este o stuatie ipotetica dar totusi, oare cate situatii similare se intampla in realitate si oare cate femei traiesc zilnic cu nemultumirea in suflet si cu ideea ca ….. « Asta e, ce sa mai fac acum? E sotul meu si nu am ce sa fac . Am copii cu el. Am o casa de terminat. Etc … » Nu cere nimeni sa facem lucruri necugetate si sa luam decizii la nervi. Totusi, comunicarea nemultumirilor face intr-un fel parte din « igiena » convietuirii in cuplu. Este normal sa ne expunem nemultumirile asa cum ne expunem bucuriile. Avem nevoie si de o parte si de cealalta sa cautam solutii, si sa vedem problemele insotite de variantele de solutionare.

Daca viata e o lectie atunci zilnic luam cate un nou capitol al lectiei ce trebuie sa o invatam. De aceea, e important sa nu ne indepartam prea mult de obiectiv si sa ne intoarcem pe drumul nostru atunci cand se intampla sa deviem fie din dorinta noastra, fie datorita contextului.

Comentarii

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *