Invata sa fii liber, invata sa traiesti viata ta nu a altora…

Cand suntem copii nu ne pasa de nimic, nu stim sa ne ascundem si sa pozam in  altceva decat ceea ce suntem.

Ne ascundem atunci cand facem cate o mica sau mare obraznicie de frica de a nu fi certati, etichetati, comparati.

Cu cat inaintam in varsta incepem sa dezvoltam un altfel de simt. Spre varsta adolescentei si a tineretii ne uitam in jur, ne comparam, etichetam la randul nostru pe ceilalti pentru ca mai apoi sa ne raportam la ei in anumite situatii, sa o luam de la capat. Ne ascundem atunci cand stim ca gresim, incercam sa manipulam sa invinovatim pe altii sau sa cautam scuze. Ne raportam de fapt la un set de valori pe care intr-o oarecare masura noi l-am creat dar pe de alta parte la niste valori pe care societatea, familia, anturajul ni le impun mai mult sau mai putin direct.

Cand ajungem sa fim noi adulti maturi in gandire ajungem uneori sa ne comportam intr-un anumit fel datorita faptului ca ne dorim sa fim mai buni ca altii, mai plini de noi, mai mandri de familia sau realizarile noastre. Spunem ca o ducem grozav de bine chiar si atunci cand in interiorul nostru suntem praf, cand gandurile si temerile ne apasa dar lasam impresia ca detinem controlul.  Si uite asa ne punem cam zilnic  o masca pentru a ne proteja de judecati, idei, comparatii ale altora (tot asa cum am facut si noi la un moment dat).

Totusi, unde suntem noi? Cine suntem? Cum ne dorim sa ne raportam la realitate?

Noi suntem de fapt cei pe care noi ii cream. Nu societatea, nu anturajul nu altcineva.

Nu e nici un pericol de  a nu fi acceptat.Cei care inteleg toate acestea si care lupta din interior pentru a deveni mai buni cu fiecare zi, care vor sa fie autentici accepta sa aiba in jur din ce in ce mai putini oameni cum masti. E de la sine inteles ca daca fiecare dintre noi am munci la aceasta parte interioara a noastra si nu doar la aspectul fizic, pozitie sociala, stare materiala am trai intr-o lume diferita. Dar cum acest lucru nu se face peste noapte, si cum nu putem sa convingem pe toata lumea sa fie ca noi, avem datoria macar sa incercam individual fiecare sa lucram la noi.

Nu va fie frica atunci cand cercul de prieteni se restrange.

Cei care va apreciaza o sa fie mereu acolo.

Pe de alta parte. nu au ce cauta in vietile voastre cei care sunt doar de fatada; cei care la primul vostru esec sau greutate fie fug si nu va mai cunosc (pierd numarul de telefon, adresa de email, uita unde locuiti), fie au de grija sa va dea sfaturi pentru a va pune si mai mult in dificultate fara macar sa le fie cerute aceste sfaturi.

Invatati sa va apreciati, invatati sa dati valoare lucrurilor simple. Daca inca mai putem schimba lucruri, vieti, experiente cu un zambet, cu o imbratisare, cu un gest simplu. Acestea nu dor, nu costa scump, nu presupun eforturi deosebite insa cu siguranta pot sa incalzeasca si cele mai reci inimi, si pot imblanzi cele mai dificile caractere.

Nu trebuie sa ne fie teama sa recunoastem ca am gresit, sa nu reusim sa facem ceva, ca avem nevoie de ajutor si sustinere. Nu e nevoie sa punem mereu masti si sa fim mereu cei mai grozavi, cei puternici si de neinvins. Suntem oameni. Avem parti bune nenumarate, trebuie doar sa le ascoatem la suprafata. Dar avem si slabiciuni. Iar a recunoaste aceste slabiciuni nu e un lucru negativ, asta ne face umani; sa stim sa intindem o mana celor care au nevoie dar sa stim sa si ne tinem de mana ciuva atunci cand noi suntem pe punctul de a cadea. Avem nevoie sa lucram in echipa, sa cream o sinergie pentru a avea rezultate si pentru a scoate ce e mai bun din noi.

Fiecare dintre noi poate, nu suntem cu nimic  unii mai buni sau mai putin buni decat altii. Trebuie doar sa ne dam sansa noua. Sa renuntam cate putin la critica si comparatii, sa ne dam timp si toleranta si cu siguranta putem schimba ceva atat pentru noi cat si pentru semenii nostri.

A invata sa ne iubim nu e o forma de narsicim, nici macar una de egoism. E o forma de respect fata de noi. E important sa invatam sa ne iubim, sa ne apreciem pe noi si mai apoi pe ceilalti. Unii dintre cei care au trait in perioada comunismului si apoi imediat dupa inca mai au mentalitatea inchistata prin care se raporteaza la ceilalti si fac din asta o concurenta. Insa tinerii au capacitatea sa iasa din acest sistem.

Asa ca va incurajez sa aveti curaj,  sa pastrati valorile morale insa sa invatati sa va bucurati de libertate. Acea liberate prin care poti sa te exprimi cum consideri ca e bine pt tine ins afata a aduce prejudicii celorlati.

Comentarii

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *